Există momente în istoria unei națiuni când privirea în oglindă devine un act de tortură. Pentru România anului 2026, acest moment este acum. Într-o disperare surdă, tot mai mulți români își pun o întrebare care ține mai degrabă de teologie decât de politică: „Cu ce am greșit, Doamne, ca popor?”. Cum a fost posibil ca, după 35 de ani de libertate, singura alternativă vizibilă la un sistem PSD-PNL corupt și osificat să fie circul, agresivitatea și delirul conspiraționist întruchipat de George Simion, Călin Georgescu și Diana Șoșoacă?

Această realitate nu este un accident, ci nota de plată pentru decenii de nepăsare, de educație eșuată și de compromisuri morale.

Oglinda spartă a unei societăți abandonate

George Simion, Călin Georgescu și Diana Șoșoacă nu au aterizat din spațiu și nici nu au fost impuși de forțe oculte, deși teoriile abundă. Adevărul este mult mai crud: ei sunt creația noastră. Sau, mai precis, ei sunt produsul rezidual al unei Românii pe care elitele au ignorat-o cu aroganță.

Am greșit când am tolerat distrugerea sistemului de educație, producând generații vulnerabile la manipulare, incapabile să discearnă între patriotism și xenofobie, între soluții economice și populism deșănțat. Simion și Șoșoacă sunt simptomele unei boli netratate: analfabetismul funcțional și civic. Ei vorbesc pe limba celor uitați, a celor umiliți de birocrația statului, oferindu-le nu soluții, ci o răzbunare zgomotoasă.

Eșecul elitelor și trădarea „oamenilor decenți”

Am greșit crezând că democrația merge de la sine. În timp ce „România educată” stătea pe margine, scârbită de politică, sau emigra în masă, vidul de putere a fost umplut de strigăte.

Faptul că Georgescu, Simion și Șoșoacă au ajuns să fie percepuți ca „salvatori” sau „alternativă” este rechizitoriul suprem la adresa PSD, PNL și USR.

• PSD și PNL au furat și au mințit atât de mult, încât unii români sunt gata să dea foc țării doar pentru a-i vedea pe baroni la închisoare.
• Intelectualii și reformiștii s-au izolat în bule elitiste, pierzând contactul cu poporul real, lăsând terenul liber pentru demagogie.

Pedeapsa colectivă

Tragedia noastră națională este că am ucis nuanțele. Am ajuns în punctul zero al politicii, unde rațiunea a fost expulzată. Suntem condamnați să alegem între Hoți (care măcar păstrează o aparență de stabilitate europeană) și Nebuni (care promit să răstoarne masa, dar riscă să ne scoată din istorie).

Nu este un blestem divin, ci consecința unei societăți care a refuzat să se implice civic, care a tolerat impostura mică de zi cu zi. I-am crescut pe Georgescu, Simion și Șoșoacă prin fiecare vot dat pe ochi frumoși, prin fiecare „lasă că merge și așa”, prin fiecare moment în care am râs la circul lor la TV în loc să schimbăm canalul.

Acum, circul a devenit politică de stat. Și până nu vom învăța să construim lideri autentici, decenți și competenți din rândurile noastre, vom rămâne captivi în acest coșmar, întrebându-ne retoric cu ce am greșit, în timp ce ei ne decid viitorul