Colegiul Medicilor îi răspunde lui Bolojan: medicii nu pot fi ținuți cu forța în România

Declarațiile premierului Ilie Bolojan, potrivit cărora absolvenții facultăților de Medicină de stat ar trebui să rămână câțiva ani în țară după finalizarea studiilor, au generat reacții ferme din partea sistemului medical. Președintele Colegiului Medicilor din România, Cătălina Poiană, susține că ideea este dificil de pus în practică fără un temei legal solid, în condițiile în care dreptul la liberă circulație pe piața muncii este garantat pentru orice cetățean al Uniunii Europene.

Cătălina Poiană consideră că există o singură situație în care ar fi „firesc” ca un medic să rămână temporar într-o unitate medicală: cazul rezidenților care au ocupat un post blocat special pentru ei, în cadrul unui spital care le-a oferit locul încă din timpul pregătirii. În astfel de situații, spitalul păstrează postul liber timp de cinci ani, în speranța că, la finalul rezidențiatului, va beneficia de un specialist format. În acest caz punctual, medicul ar putea rămâne o perioadă limitată, nu pe termen nedeterminat.

În realitate însă, majoritatea medicilor rezidenți din România nu au un post asigurat după terminarea pregătirii. Ei urmează rezidențiatul fără garanția unui loc de muncă și sunt nevoiți fie să aștepte organizarea unor concursuri în sistemul public, fie să se angajeze în sectorul privat, fie să plece în străinătate. Pentru această categorie, spune Poiană, nu se poate vorbi despre îngrădirea dreptului de a alege unde să profeseze.

Datele arată că în România absolvă anual aproximativ 7.000 de studenți la Medicină, iar durata rezidențiatului variază între 3 și 7 ani, în funcție de specialitate. După promovarea examenului de specialitate, medicii pot ocupa posturi scoase la concurs, dar oferta din sistemul public nu acoperă întotdeauna cererea sau așteptările profesionale ale tinerilor specialiști.

Președintele Colegiului Medicilor subliniază că problema nu poate fi redusă la obligații impuse prin lege. În opinia sa, pentru ca medicii să rămână în spitalele mici sau în zonele defavorizate, statul trebuie să ofere condiții reale: infrastructură adecvată, echipe multidisciplinare, perspective de dezvoltare profesională, salarii competitive și o plată actualizată a gărzilor, care nu a mai fost majorată din 2018.

În paralel, și reprezentanți ai mediului privat din sănătate au atras atenția că mutarea medicilor în zonele rurale sau slab dezvoltate nu poate fi făcută forțat, ci doar prin investiții consistente în infrastructură și servicii publice. Alegerea unui loc de muncă ține nu doar de salariu, ci și de accesul la educație pentru copii, la servicii moderne și la oportunități profesionale.

În replică, premierul Ilie Bolojan a susținut că, dacă formarea universitară și rezidențiatul sunt finanțate din bani publici, există o „obligație față de țară” de a profesa câțiva ani în România. El a menționat că doar o parte dintre absolvenți ajung să lucreze în sistemul public, în timp ce un număr semnificativ aleg alte opțiuni.

Dezbaterea rămâne deschisă, iar soluția pare să stea nu într-o constrângere juridică, ci într-o reformă profundă a condițiilor din sistemul public de sănătate.