Un studiu recent publicat în literatura științifică sugerează că anxietatea legată de îmbătrânire nu este doar o stare emoțională, ci poate avea efecte măsurabile la nivel biologic. Cercetătorii au analizat probe de sânge de la peste 700 de participante și au utilizat așa-numitele „ceasuri epigenetice” – instrumente care estimează vârsta biologică pe baza modificărilor chimice ale ADN-ului, în special metilarea acestuia.

Rezultatele au indicat o asociere clară între frica intensă legată de pierderea sănătății sau a independenței și accelerarea vârstei biologice. Cu alte cuvinte, persoanele care manifestau un nivel ridicat de anxietate privind declinul fizic prezentau markeri celulari compatibili cu o îmbătrânire mai rapidă decât cea cronologică.

Interesant este că alte temeri frecvent asociate cu trecerea timpului – precum schimbările de aspect fizic sau fertilitatea – nu au avut aceeași corelație puternică cu modificările epigenetice. Cercetătorii sugerează că stresul profund, legat de boală sau dependență, poate activa mecanisme inflamatorii și hormonale care influențează direct procesele celulare.

Specialiștii în sănătate mintală subliniază că percepțiile negative persistente despre îmbătrânire pot amplifica stresul cronic, iar acesta este deja asociat cu boli cardiovasculare, tulburări metabolice și declin cognitiv. Astfel, atitudinea față de propriul proces de îmbătrânire ar putea juca un rol mai important decât se credea anterior.

Concluzia cercetătorilor este că sănătatea psihică și modul în care gestionăm anxietatea pot influența direct longevitatea biologică. Intervențiile care reduc stresul – precum terapia, exercițiul fizic regulat și sprijinul social – pot avea beneficii nu doar emoționale, ci și la nivel celular.