Recentele atacuri la adresa președintelui Nicușor Dan ne arată că Laura Codruța Koveși și-ar dori cu ardoare o reîntoarcere la vremurile apuse unde „justiția televizată” și festivalul cătușelor au compromis ideea de justiție independentă. România nu mai are nevoie de astfel de personaje toxice care au distrus justiția, iar președintele Nicușor Dan a dat dovadă de onestitate prin faptul că a refuzat să facă jocurile unora sau altora. Talibanii din USR și PNL care îl atacă ne arată că președintele a deranjat cuibul de viespi și nu a dorit să intre în jocurile lor mafiote.

Laura Codruța Kovesi este invocată încă reflex ca simbol al „luptei anticorupție”, însă realitatea ultimilor ani arată că acest model este epuizat și profund nociv pentru statul de drept. Justiția practicată în perioada sa de glorie nu a consolidat independența instituțiilor, ci a transformat actul judiciar într-un spectacol mediatic, cu efecte grave asupra încrederii publice.

Așa-numitul „festival al cătușelor” a devenit marca unei epoci în care imaginea a contat mai mult decât procedura, iar ratingul mai mult decât drepturile fundamentale. Percheziții televizate, arestări cu camerele pornite și scurgeri selective de informații au creat iluzia eficienței, dar au erodat principiul prezumției de nevinovăție. Justiția nu se face în direct, cu breaking news, ci în săli de judecată, pe probe solide și respectarea legii.

Rezultatul acestei strategii a fost previzibil: dosare prăbușite în instanță, achitări răsunătoare și despăgubiri plătite de stat. Nu „corupții” au fost loviți în final, ci ideea însăși de justiție independentă, care a ajuns să fie percepută ca un instrument de forță, nu ca un garant al dreptății. Când justiția devine spectacol, ea încetează să mai fie credibilă.

Mai grav, acest model a creat precedente periculoase. Politicul a învățat că poate folosi procuratura ca armă, iar o parte a presei a înțeles că poate construi eroi și călăi peste noapte. În loc să întărească instituțiile, epoca Kovesi a adâncit suspiciunea că dosarele sunt selective și că puterea se exercită arbitrar.

România nu mai are nevoie de simboluri reciclate și de mitologii convenabile. Are nevoie de o justiție tăcută, profesionistă, previzibilă și cu adevărat independentă – una care să reziste fără camere de luat vederi și fără campanii de imagine. Kovesi a reprezentat un moment, nu o soluție durabilă. Iar agățarea de acest trecut nu face decât să amâne construcția unui sistem judiciar matur, credibil și respectat.