Bucureștenii se confruntau cu episoade de caniculă puternică și în perioada interbelică. În vara anului 1937, presa descria Capitala ca pe un oraș încins, în care oamenii căutau disperat locuri cu apă și umbră. Aproape 90 de ani mai târziu, România trece din nou prin veri tot mai fierbinți, iar diferența ține mai ales de cât de des apar astfel de episoade.

Pe 25 iulie 1937, ziarul „România” relata despre o zi în care Bucureștiul părea transformat într-un cuptor. Trotuarele erau fierbinți, zidurile se încălziseră puternic, iar oamenii suportau cu greu orele amiezii, relatează București.ro. Presa de atunci scria că termometrul ar fi ajuns la 60 de grade. Cifra nu poate fi comparată cu măsurătorile meteorologice de astăzi. Un termometru lăsat în soare, pe asfalt, arată mult mai mult decât temperatura oficială, măsurată la umbră și în condiții standard.

Recordul absolut de temperatură al României este de 44,5 grade și a fost consemnat pe 10 august 1951, la stația Ion Sion, în comuna Râmnicelu, județul Brăila. Chiar și acest record a fost discutat de cercetători, pentru că stația nu făcea parte din rețeaua omologată a vremii și avea date incomplete.

Totuși, relatarea din 1937 spune ceva despre felul în care oamenii simțeau căldura. Pentru bucureștenii de atunci, arșița putea părea într-adevăr de 60 de grade.

Ștrandurile, scăparea din zilele toride

În Bucureștiul interbelic nu exista aer condiționat. Cea mai la îndemână soluție era apa. Un ghid al orașului din 1935 menționa ștrandurile Obor și Kiseleff, dar și bazinul cu valuri artificiale de la Lido. În zilele foarte calde, mii de oameni mergeau la ștranduri. Presa descria aglomerația cu umor, spunând că bucureștenii se înghesuiau pentru „un metru pătrat” de răcoare.

Canicula schimba și obiceiurile sociale. La ștrand ajungeau persoane care, în mod normal, nu ar fi mers acolo. Veneau femei care consideraseră până atunci că ștrandul era doar pentru copii, dar și bătrâni obișnuiți să iasă pe stradă în haine negre.

Pentru câteva ore, căldura punea pe pauză regulile rigide ale societății de atunci.

Vara din 1946 și comparația cu prezentul

Un alt episod greu a venit în vara anului 1946. Valul de căldură a fost însoțit de secetă, iar efectele s-au simțit grav în lunile următoare. Seceta a contribuit la foametea din iarna care a urmat. Presa vremii ironiza atunci o nouă obsesie: măsurarea temperaturii de mai multe ori pe zi. Singurul leac părea să fie „frigul de la iarnă”. Gluma ascundea însă o teamă reală. Oamenii simțeau că vara aceea nu era una obișnuită.

Comparația cu anul 2026 vine natural. Pe 28 iunie, România a trecut prin cea mai călduroasă zi înregistrată vreodată, potrivit meteorologilor. Au fost doborâte zeci de recorduri termice într-o singură zi.

Bucureștiul s-a aflat sub cod roșu, cu temperaturi de 38-39 de grade. Bacalaureatul a fost amânat, pentru prima dată în istoria recentă a școlii românești, din cauza căldurii.