Se alege praful de una dintre cele mai vechi tradiții ale acestui popor, sub privirile reci, înguste și calculate din birourile Guvernului condus de Ilie Bolojan. Într-un moment în care seceta pârjolește pășunile, iar costurile de întreținere a turmelor au urcat la cer, ciobanii și oierii României primesc de la Palatul Victoria o palmă grea, mascată sub forma unor așa-zise ajutoare financiare. Sumele vehiculate sunt atât de batjocoritoare încât par o glumă sinistră pe socoteala celor care muncesc de la o zi la alta, zi și noapte, în bătaia vântului și a ploii, pentru a ține în viață zootehnia românească.

Această bătaie de joc financiară nu este o scăpare și nici o simplă eroare de calcul bugetar, ci un plan deliberat de îngenunchiere a satului românesc. În timp ce demnitarii din Executiv se lăfăie în privilegii, salarii de mii de euro și sporuri grase, crescătorii de animale sunt lăsați să se scufunde în datorii uriașe la bănci, amenințați de executări silite și de un faliment sigur. Firimiturile aruncate de la bugetul de stat sfidează orice logică economică elementară și condamnă la dispariție mii de familii care trăiesc exclusiv din oierit, în timp ce premierul taie în carne vie fără să clipească.

Prin aceste decizii luate din turnul de fildeș al unei guvernări complet deconectate de la realitate, Ilie Bolojan demonstrează că nu îi pasă absolut deloc de sudoarea românilor care muncesc pământul și cresc animale. În spatele discursurilor sterile despre disciplină fiscală și tăieri drastice se ascunde, de fapt, o rea-voință criminală față de economia rurală. Cifrele ridicole virate în conturile oierilor confirmă că actuala putere vrea în mod expres distrugerea micilor fermieri și depopularea definitivă a zonelor rurale, preferând să îngenuncheze o națiune întreagă și să radă din temelii o identitate milenară pentru a satisface interese străine și calcule birocratice reci. Bolojan se dovedește a fi un veritabil călău al oierilor, un premier al cărui nume va rămâne asociat cu distrugerea satului românesc.