Relațiile dintre George Simion, președintele AUR, și secretarul general Titus Păunescu s-ar fi răcit puternic în ultima perioadă. Deși Simion conduce partidul cu mână de fier, iar Păunescu ar fi avut în principal rolul de a transmite și pune în aplicare sarcinile primite, președintele AUR ar încerca acum, potrivit unor surse din interior, să îl transforme pe secretarul general în responsabil pentru slaba organizare a formațiunii.

Surse din partid susțin că Simion ar proceda astfel atât în întâlniri private, atunci când i se reproșează că organizațiile sunt slabe sau chiar inexistente în numeroase zone, cât și în reuniuni cu public restrâns. Un asemenea episod s-ar fi petrecut în urmă cu câteva luni, la o adunare desfășurată la Cluj, unde, potrivit acelorași surse, Titus Păunescu ar fi fost umilit și acuzat că nu este capabil să organizeze partidul, deși a fost permanent fidel președintelui și conducerii acestuia.

Problema este însă una mai profundă. În AUR, spun criticii actualei conduceri, puterea de decizie este concentrată aproape integral în jurul lui George Simion. Secretarul general și ceilalți lideri ar funcționa mai degrabă ca intermediari care transmit și execută deciziile venite de la vârful partidului. În aceste condiții, este greu ca responsabilitatea pentru dezorganizare să fie separată de persoana care controlează efectiv organizația.

Criticii lui Simion îl acuză că face spectacol politic, își alimentează membrii cu sondaje prezentate drept favorabile și evită deliberat construirea unor structuri interne autonome, de teamă că din interiorul partidului s-ar putea ridica lideri capabili să îi conteste autoritatea. În locul unei organizații instituționalizate, partidul ar fi menținut într-o permanentă dependență de președinte.

Mecanismul descris de adversarii săi interni este simplu: decizia rămâne la Simion, iar responsabilitatea pentru eșec este transferată subordonaților. Când rezultatele sunt slabe, câte un om din conducere devine ținta criticilor și este sacrificat pentru protejarea imaginii liderului.

Acum, potrivit informațiilor provenite din interiorul formațiunii, acest rol i-ar reveni lui Titus Păunescu. Secretarul general ar fi criticat și denigrat în diferite cercuri, deși a executat ani la rând deciziile conducerii și a rămas fidel președintelui.

Dacă aceste relatări interne se confirmă, întrebarea este inevitabilă: cum poate fi Titus Păunescu singurul responsabil pentru dezorganizarea unui partid în care deciziile importante sunt controlate chiar de președintele acestuia?

Un lider nu poate revendica întreaga autoritate atunci când lucrurile merg bine, pentru ca atunci când apar eșecurile să sacrifice, pe rând, oamenii pe care tot el i-a numit și coordonat. Autoritatea și responsabilitatea merg împreună. Cine conduce partidul trebuie să își asume și rezultatele organizării lui.