„Până când moartea ne va despărți” sau până expiră contractul?
Judecătoarea Cornelia Olteanu propune o schimbare radicală a Codului Civil: introducerea căsătoriei pe durată determinată. După 16 ani de experiență în arena divorțurilor, magistratul consideră că formula tradițională este adesea interpretată greșit. În opinia sa, „moartea” unei relații nu este cea fizică, ci momentul în care dispar respectul și încrederea, iar menținerea artificială a unui mariaj toxic, sub pretextul protecției copiilor, face mai mult rău decât bine.
Responsabilizarea prin „frica de expirare”
Argumentul central al propunerii este disciplina comportamentală. Olteanu susține că o căsătorie care expiră automat după 5 sau 10 ani i-ar forța pe soți să nu mai ia prezența celuilalt ca pe un bun garantat. Indiferența și lipsa gesturilor de afecțiune apar, de cele mai multe ori, din confortul angajamentului pe termen nelimitat. Un termen limită ar acționa ca un mecanism de responsabilizare permanentă, unde fiecare partener trebuie să „merite” reînnoirea contractului la finalul perioadei.
Divorțul, o competiție fără învingători
Judecătoarea critică dur procedura actuală de divorț, pe care o descrie ca fiind cea mai dureroasă competiție a vieții. Statisticile recente arată o scădere a numărului de căsătorii și o explozie a ordinelor de protecție, semne clare că modelul clasic este în criză. Prin căsătoria pe termen limitat, încetarea relației nu ar mai fi percepută ca un eșec sau o bătălie juridică epuizantă, ci ca o etapă firească și asumată, protejând astfel copiii de traumele expunerii publice în tribunale.
Alternativele de la finalul drumului
Sistemul propus oferă flexibilitate totală la împlinirea termenului. Soții ar avea patru opțiuni clare:
- Reînnoirea mariajului pe un nou termen limitat la Starea Civilă.
- Trecerea la căsătoria tradițională, fără termen.
- Continuarea relației sub formă de concubinaj sau parteneriat civil.
- Separarea definitivă, fără stigmatizarea socială a divorțului.
Concluzie: O soluție pentru demnitate
Propunerea Corneliei Olteanu nu este o invitație la abandonarea familiei, ci un manifest pentru demnitate. Într-o societate în care „sufletul rămâne în urmă” în relații tensionate, căsătoria pe termen limitat ar putea fi, paradoxal, metoda prin care această instituție este salvată și înălțată la adevărata ei valoare morală. Rămâne de văzut dacă societatea românească este pregătită să accepte că dragostea poate fi reglementată cu cronometrul pe masă.
